vineri, 16 iulie 2010
luni, 12 iulie 2010
aiurea
Anii care au trecut nu mai pot sa revina:-<.
Imi vine sa urlu,sa tip cat ma tin plamanii si sa'mi formez un ocean doar din lacrimile mele.Vreau sa alerg,sa evadez,sa rup din mine...vreau sa dau iar culoare partilor mele negre din suflet,vreau sa uit ,sa renasc ,sa schimb trecutul.
Nu sunt asa,nu vreau sa ma protejez pe mine cand stiu ca ceilalti sufera,ori toti ori ei.
EU nu sunt ca voi,sa trantesc usile sa dau muzica tare si sa scap ,eu ma inchid in mine si plang.Si ce doare si mai tare este faptul ca nimeni nu observa.Sau cel putin nu observa cine ar trebui sa observe.
Ma urasc pentru ce am ajuns si nu pot sa fiu ca voi pentru ca asta ar presupune alte probleme.Cum o dai nu'i bine.
As vrea sa ma bazez pe invatat si dormit...dar nu pot,sunt multi factori ,multe ganduri care ma impiedica.Si fix ce vreau sa fac aia nu fac.
Nu fac altceva decat sa plang in fiecare seara si sa ma gandesc cum era inainte,cum e acum si cum ar fi fara...cat de tare m'a marcat chestia asta si cat de mult imi doresc sa nu se termine niciodata cu toate ca ma chinui mult si simt ca cedez...nu vreau sa se sfarseasca.Daca mi'as pune eu gandurile in ordine si as fi la zi in tot,as trece mai usor prin situatia asta.
Cred ca am ajuns in stadiul in care am nevoie de un psiholog.Dar nu.poate un prieten o sa ma ajute,sau o sa o fac singura.Deocamdata nu e bine deloc.
Imi vine sa urlu,sa tip cat ma tin plamanii si sa'mi formez un ocean doar din lacrimile mele.Vreau sa alerg,sa evadez,sa rup din mine...vreau sa dau iar culoare partilor mele negre din suflet,vreau sa uit ,sa renasc ,sa schimb trecutul.
Nu sunt asa,nu vreau sa ma protejez pe mine cand stiu ca ceilalti sufera,ori toti ori ei.
EU nu sunt ca voi,sa trantesc usile sa dau muzica tare si sa scap ,eu ma inchid in mine si plang.Si ce doare si mai tare este faptul ca nimeni nu observa.Sau cel putin nu observa cine ar trebui sa observe.
Ma urasc pentru ce am ajuns si nu pot sa fiu ca voi pentru ca asta ar presupune alte probleme.Cum o dai nu'i bine.
As vrea sa ma bazez pe invatat si dormit...dar nu pot,sunt multi factori ,multe ganduri care ma impiedica.Si fix ce vreau sa fac aia nu fac.
Nu fac altceva decat sa plang in fiecare seara si sa ma gandesc cum era inainte,cum e acum si cum ar fi fara...cat de tare m'a marcat chestia asta si cat de mult imi doresc sa nu se termine niciodata cu toate ca ma chinui mult si simt ca cedez...nu vreau sa se sfarseasca.Daca mi'as pune eu gandurile in ordine si as fi la zi in tot,as trece mai usor prin situatia asta.
Cred ca am ajuns in stadiul in care am nevoie de un psiholog.Dar nu.poate un prieten o sa ma ajute,sau o sa o fac singura.Deocamdata nu e bine deloc.
in my head
Si cum spuneam..e nevoie de o secunda sa imi schimb starea,sa trec de la fericire la tristete sau invers.
Orice ma poate intoarce la 180 de grade un cuvant,o fraza,o poza,un gand...o imagine.
Am ajuns in stadiul in care cu greu ma abtin sa nu plang,am o stare de nervi ce nu stiu de unde sa o opresc.Ma gandesc tot mai des la vremurile trecute cand eram altfel,ma enervam greu,eram calma,pasnica...iar acum?! ce se intampla?de ce ma schimba totul ,de ce citind o fraza imi schimb starea la fiecare cuvant ?
E ciudat...si nu vad cauza...nu inteleg de ce?..sau poate stiu si nu vreau sa recunosc.
Imi place cand sunt printre oameni ca mine,atunci ma simt cel mai bine si uit de tot,merg cu ei fara sa imi fie frica de nimeni si nimic.
Am invatat sa ma gandesc de 2 ori,sa iau in calcul mai multe posibilitati atunci cand aflu ceva nou.Poate nu ar fi trebuit sa aflu...am aflat pentru ca m'am interesat eu prea mult sau poate a facut asta cu un motiv,daca ma fac ca nu stiu o sa fie mai bine,nu trebuia sa aflu si punct.Nici el/ea nu trebuie sa stie ca eu stiu.Ramane pentru mine.Ma ajuta pe mine sa imi formez pareri.
SI toate cacaturile astea se strang si se strang si se strang si...ajung intr-un stadiu cand vrei sa le spui dar...cacat,mai bine le pastrezi pentru tine...si le presezi si bagi alt calup de ganduri si tot asa...Mai scapi putin din greutatea lor spunand altora ce te deranjeaza dar nu'i acelasi lucru ca si cand ai spune'o persoanei respective.
Nu spun si am motivele mele.Nu vreau sa imi pierd "prietenii",nu vreau sa ii schimb dupa cum vreau eu,vreau sa isi dea singuri seama unde au gresit...ma indepartez de ei putin cate putin...dar la cel mai mic bine care il fac iar ma apropii..si nu inteleg,nu imi inteleg gandirea asta infecta..pur si simplu nu pricep cum se intampla.
Mereu am crezut despre mine ca sunt matura...aiurea..de ceva timp incoace imi dau seama cat de imatura sunt si am fost.
SI iar imi promit pentru a mia oara ca ma schimb.Vara asta am sa o fac,am sa imi pun oridine in ganduri...sper sa ma tin de cuvant.
Orice ma poate intoarce la 180 de grade un cuvant,o fraza,o poza,un gand...o imagine.
Am ajuns in stadiul in care cu greu ma abtin sa nu plang,am o stare de nervi ce nu stiu de unde sa o opresc.Ma gandesc tot mai des la vremurile trecute cand eram altfel,ma enervam greu,eram calma,pasnica...iar acum?! ce se intampla?de ce ma schimba totul ,de ce citind o fraza imi schimb starea la fiecare cuvant ?
E ciudat...si nu vad cauza...nu inteleg de ce?..sau poate stiu si nu vreau sa recunosc.
Imi place cand sunt printre oameni ca mine,atunci ma simt cel mai bine si uit de tot,merg cu ei fara sa imi fie frica de nimeni si nimic.
Am invatat sa ma gandesc de 2 ori,sa iau in calcul mai multe posibilitati atunci cand aflu ceva nou.Poate nu ar fi trebuit sa aflu...am aflat pentru ca m'am interesat eu prea mult sau poate a facut asta cu un motiv,daca ma fac ca nu stiu o sa fie mai bine,nu trebuia sa aflu si punct.Nici el/ea nu trebuie sa stie ca eu stiu.Ramane pentru mine.Ma ajuta pe mine sa imi formez pareri.
SI toate cacaturile astea se strang si se strang si se strang si...ajung intr-un stadiu cand vrei sa le spui dar...cacat,mai bine le pastrezi pentru tine...si le presezi si bagi alt calup de ganduri si tot asa...Mai scapi putin din greutatea lor spunand altora ce te deranjeaza dar nu'i acelasi lucru ca si cand ai spune'o persoanei respective.
Nu spun si am motivele mele.Nu vreau sa imi pierd "prietenii",nu vreau sa ii schimb dupa cum vreau eu,vreau sa isi dea singuri seama unde au gresit...ma indepartez de ei putin cate putin...dar la cel mai mic bine care il fac iar ma apropii..si nu inteleg,nu imi inteleg gandirea asta infecta..pur si simplu nu pricep cum se intampla.
Mereu am crezut despre mine ca sunt matura...aiurea..de ceva timp incoace imi dau seama cat de imatura sunt si am fost.
SI iar imi promit pentru a mia oara ca ma schimb.Vara asta am sa o fac,am sa imi pun oridine in ganduri...sper sa ma tin de cuvant.
joi, 8 iulie 2010
Turn me on!
Ma caut in gand, caut ceva care sa-mi dea avant
Si ies sa fac cativa pasi,
Respir adanc
Si simt cum aerul rece imi curata plamanii arsi
Cand trec clipeste cate un felinar
Parca da semne ca el ma intelege macar...
Si ies sa fac cativa pasi,
Respir adanc
Si simt cum aerul rece imi curata plamanii arsi
Cand trec clipeste cate un felinar
Parca da semne ca el ma intelege macar...
marți, 6 iulie 2010
I gotta find peace of mind
I gotta find peace of mind
I know another cord...
I gotta find peace of mind
See, this what that voice in your head says
When you try to get peace of mind...
I gotta find peace of mind, I gotta find peace of mind
He says it's impossible, but I know it's possible
He says it's impossible, but I know it's possible
I know another cord...
I gotta find peace of mind
See, this what that voice in your head says
When you try to get peace of mind...
I gotta find peace of mind, I gotta find peace of mind
He says it's impossible, but I know it's possible
He says it's impossible, but I know it's possible
Abonați-vă la:
Postări (Atom)