duminică, 31 octombrie 2010

[paulo coelho]

Tot ceea ce se întâmplă o dată poate să nu se mai întâmple niciodată, dar tot ceea ce se întâmplă de două ori se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară.

Omul are nevoie de ceea ce este mai rău în el ca să realizeze ceea ce este mai bun în el.

Oamenii ar vrea să schimbe totul, dar în acelaşi timp ar vrea ca totul să rămână la fel.

Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.

Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti.

Cel mai bun mod de a cunoaşte şi a nimici un duşman este să te prefaci că-i eşti prieten.

Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire.

Există totdeauna o întâmplare în viaţa noastră care este responsabilă de faptul că am încetat să mai progresăm.

Nu întotdeauna ceea ce vedem este şi ceea ce există.

Trupurile se înţeleg, deşi sufletele nu sunt întotdeauna de acord.

Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?

Cuvântul are putere. Cuvântul scris are şi mai multă.

Nu vreau să mă schimb, fiindcă nu ştiu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obişnuit cu mine însumi.

Nu trebuie să ne eschivăm de la propriul nostru destin.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Nu există tragedie, ci inevitabil. Totul are o raţiune: va trebui doar să deosebeşti ce este trecător şi ce este absolut.

Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează.

Din noaptea timpurilor, omul înţelesese că suferinţa, odată privită fără teamă, era paşaportul său către libertate

Toţi cred că pot controla totul, dar nu controlează nimic.

Trebuie să ştim când se încheie o etapă din viaţa noastră. Dacă te încăpăţânezi să rămâi mai mult decât e necesar, pierzi bucuria de a trăi şi sensul vieţii.

Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă.

miercuri, 20 octombrie 2010

si poate...

Si poate acum aveam nevoie de voi mai mult decat niciodata.Ma doare sa vad cum ma ignorati,ca nu va pasa de mine sau de noi mai bine zis.
Urasc bariera asta transparenta de care ma lovesc mereu cand aflu cate ceva nou despre voi.Urasc faptul ca nu mai e mult timp pana ne vom vedea si vom sta la aceeasi masa,si nu stiu cum o sa ma controlez sa nu va injur.Tocmai voi de la care m'as fi asteptat la cele mai frumoase lucruri de pe planeta ,ati devenit ultimii carora le-as cere ajutorul,si poate nici atunci nu o voi face.
Nu cred ca va mai vreau in viata mea.Am ajuns la o varsta la care nu trebuie sa mi se mai spuna : esti prea mica sa intelegi!,poate nu stiu inca tot adevarul dar din cat stiu mi-am format o parere,aceea ca nu meritati.E inca timp sa va remediati greselile,dar nu nu mai e mult,si dupa momentu ala cand tragem linie nu vreau sa am de-a face cu voi.Si nu e o amenintare,e pur si simplu o idee de a mea,cum nu v;am deranjat pana acum,nu o voi face nici de acum incolo!
Pt voi nu se va schimba nimic!Vreau doar sa simtiti sentimentu ala de vina.