Se intampla nu demult,pe vremea cand se tineau de mana,se sarutau si vorbeau atat de multe.
Iubirea a inceput cu o petrecere si s-a terminat cu o petrecere.Prima petrecere,muzica,tigari, fum, agitatie,prieteni,bautura,el,ea...Acolo a fost prima scanteie a dragostei ce avea sa vina.El a oferit prea mult,iar ea a pus tot la suflet.Asta a facut-o sa se gandeasca la el.
Nu erau impreuna ,erau prieteni,el nu stia nimic,ea nu spunea nimic.Jocul asta a durat ceva.
El e un tip ok,socializeaza,e un bun prieten iar despre ea,lumea spune acelasi lucru.Unul din defectele ei este firea introvertita,tine in ea pana nu mai poate ,iar in momentul acela maxim inghite in gol ,se retrage si plange.
A tinut secreta dragostea asta pentru el,doar prietenii buni stiau ce si cum.Au mai iesit impreuna,hoinareau singuri pe strazi sub atenta supraveghere a lunii.Isi aprindeau o tigara si incepeau sa vorbeasca cate-n luna si-n stele.
Ea si-a pus speranta ca ar putea fi ceva frumos,dar nu vorbea.Tacerea incepea sa o doboare,simtea nevoia sa ii spuna,sa ii impartaseasca trairile dar nu putea.Cuvintele nu vroiau sa iasa,stateau incuiate-n inima.Nici alcoolul nu o facea sa vorbeasca.A avut atatea ocazii sa ii vorbeasca dar niciodata nu a considerat ca este momentul potrivit.Au continuat asa mult timp dar nimic,nu s-a intamplat nimic altceva decat niste saruturi nevinovate.
A venit si ziua cand ea l-a sunat:
-Buna. Ce mai faci?
-Hei...uite bine pe afara.
-Nu vrei sa iesim?
-Pai sunt prin parc cu iubita.Poate iesim zilele urmatoare.
-Aaaa,ok.Ne auzim la un telefon ceva.
-OK.
-Bine bai,hai ca te las.Te-am pupat.PA-Pa.
-SI eu.pa.
Acesta a fost momentul cand si-a dat seama ca totul a fos nimic si sentimentele-au disparut dintr-o data.
A urmat o perioada fericita,se simtea libera,eliberata,goala de sentimentele de dragoste pentru el.Parca ii ramenea mai mult timp pentru orice.Nu mai avea cu ce sa isi umple mintea.
Urmatoarele zile a iesit cu gasca intr-un bar.Era si el.Dintr-un joc au ajuns sa se sarute,nu a simtit nimic.Era foarte fericita,si-a demonstrat ca gandea bine,ca nu mai exista chiar nimic.
Cam dupa 2 saptamani,un eveniment fericit.Facea 18 ani.Era o zi speciala pentru ea,era majoratul ei.A fost si el invitat.S-au sarutat,au dansat impreuna,niciun sentiment,nimic.Nimic pana sa vina tortul.Sampanie pe toti peretii,frisca pe tot corpul,imbratisari,felicitari,fericire.In jur de 12 jumate-1 noaptea,parintii ei au plecat spre casa.Au deschis usa sa plece si ii vade pe ei,adica pe el si pe una din prietenele ei sarutandu-se.Nici nu o bagau in seama,nici nu au observat-o.Pleaca,isi conduce parintii,se intoarce,ei intrasera inauntru.Intra in local si plange.A avut cine sa ii stearga lacrimile si sa o aduca pe linia de plutire,a avut parte de multa iubire din partea prietenilor.Nu a crezut ca are asa prieteni buni.Dupa un mic scandal,a aflat si el de sentimentele ei.Atunci au vorbit pentru prima data despre chestia asta.Au inteles ca sunt buni prieteni si nu e nimic intre ei.Dupa petrecere fiecare a plecat la casa lui.
Acasa,a doua zi fata si- a amintit totul,si-a plans soarta,nu putea sa mai vorbeasca cu nimeni despre asta.Simtea ca se sufoca in propriile asternuturi.II era frig,lacimile o incalzeau,erau prea fierbinti.S-a interiorizat din nou,nu credea ca tocmai cineva care ii spunea prietena a tradat-o.,s-a dus si s-a sarutat cu baiatul pe care il placuse.Si-a dat seama ca oamenii au doua fete,si nu oricare oameni ci prietenii ei aceia pe care credea ca se poate baza.
Nu se simtea deloc bine,plangea incontinuu.A inceput sa isi faca rau,a luat mai multe somnifere si a adormit.Dimineata era ceva ciudat cu ea.Nu se mai trezea,trageau toti de ea,o strigau dar nimic.Dormea si lacrimile inca ii curgeau pe obraji.
Haos,ambulante,doctori,sirene,tipete,lacrimi,tristete....spital.
Pe un pat de spital zacea acum corpul ei.Sufletul i se desprinsese de corp si statea undeva langa si se privea cum sta aruncata-n pat in dezordinea cearsafurilor,a firelor,a acelor....Cum toti o plangeau si faceau rugaciuni sa isi revina.Dar sufletul era afara.Nu putea sa treaca dincolo,nu vroia sa treaca pana nu ii vedea pe cei doi,vroia sa stea sa vada ce si cum vor face,daca vor mai vorbii,daca se simt vinovati,vroia sa vina si sa isi ceara scuze fiecare.
Langa sufletul fetei acum erau si altele,erau spiritele rudelor si ale prietenilor morti.
-Du’te inapoi.
-Nu vreau bunico,de ce sa ma mai duc?Ce rost mai are?
-Uita’te la ei cum te plang,au nevoie de tine sa iti revii,nu poti sta aici.
-Nu vreau,nu are rost cand vad ca propria’mi prietena m’a tradat.Nu stiu sa imi aleg prietenii,de unde stiu ca ceilalti nu imi vor face la fel?
-Nu gandii asa,toti te iubesc,daca nu te-ar fii iubit nu ar fi fost aici.Nu te-ar fii plans.
-Ei sunt prietenii adevarati,eu nu-i astept pe ei sa ma planga...il astept pe el si pe ea.SA-i vad ...sa vad cat de mult regreta,daca le pasa.
-Le pasa,iubita nepoata,le pasa.
-tu ce stii?Tu nu ai fost acolo.
-Ba da am fost,mereu te-am vegheat,mereu am fost deasupra ta numai ca tu nu ma poti vedea.
-Iti multumesc mult bunico,dar nu vreau sa ma intorc.Nu atata timp cat lor nu le pasa.
-Le pasa crede’ma,le pasa.
-Ce stii tu?
-Le pasa..vino cu mine.
-Unde ma duci?
-Vino si o sa vezi.
...
-Ce-i asta?De ce ma aduci la o biserica?
-hai si intra.Il vezi?Vezi ca plage pentru tine?Il vezi cum se roaga sa iti revii,il vezi ca ii pare rau?
- Nu pot sa cred.Ii pasa si lui de mine...dar totusi...?
-Totusi ce?Haide repede la spital,se intampla ceva.
...
-Ce fac acolo?
-Ti s’a oprit inima,fa bine si intra inapoi in corp,revino-ti.
-Dar bunico vreau sa mai stau cu tine aici.
-Nu, e prea tarziu.Cand vrei sa imi spui ceva gandeste-te la mine si voi veni in visul tau.
Aparatele ating trupul fete,trupul tresare iar sufletul ii intra inapoi in corp.Se zbate si iese.
-Bunico,dar daca...nu te mai vad?
-iubito,intra si vorbim diseara’n vis.Vezi firul acela argintiu legat de tine si duce spre inima din corpul tau?Eu l’am creat.Prin intelepciunea mea.Tine-te strans de el si intra inapoi.
Aparatele iar ating pieptul fetei.Sufletul dispare dintr-o data si in acelasi timp si firul argintiu.Inima bate din nou.
Dupa 2 zile se trezeste.Iese din coma.Il vede pe el langa ea.O tinea de mana.Si statea cu capul pe pieptul ei.Incepe sa miste mana si il trezeste.
-Ce faci tu aici?Unde sunt toti?
-Te-ai trezit.Nu pot sa cred.Am crezut ca te-am pierdut pentru totdeauna.
-Sunt aici.
Baiatul o ia in brate si o pupa pe amandaoi obrajii.Apoi iese si ii suna parintii si anunta doctorii de starea fetei.
Se intampla ceva ciudat.Nu poate.
NUUU
Lacrimi si tipete din salon.Nu isi simte picioarele.Somniferele alea nenorocite au paralizat-o.
Trec 2 luni.Au incercat orice,dar nu poate sa mearga.Baiatul a vizitat-o in fiecare zi.Si ii spunea cat de rau ii pare.Au dus-o acasa.
„-De ce pentru o dragoste care nici nu exista am facut atatea?,De ce nu stiu sa imi aleg prietenii,ce rost mai are...cu ce scop mai traiesc?”Astea’s intrebarile ce si le punea zilnic.
Cat a stat in pat a scris mult.Isi punea gandurile pe hartie si de fiecare data cand se auzeu zgomote pe hol sau usa se deschidea,ascundea toate biletele care le scria.Nu vroia sa arate nimanui.Nu ii mai povestea nimanui nimic.Statea si plangea pentru ea.
Baiatul o vizita,vorbeau zilnic.Erau buni prieteni.Pe „prietena”ei nu a vazut’o de mult.Stia ca ii pare rau,dar parintii nu o lasau sa o viziteze.De fiecare data cand ajungea la usa fetei,o goneau.ii reprosau ca din cauza ei s’au intamplat atatea.
Fata nu mai putea rezista,nu putea sa mearga nici macar la baie singura,nu putea sa vorbeasca cu baiatul,nu vroia sa il incarce cu problemele astea alea ei,nu vroia sa il lege de ea pentru ca ea nu mai putea face nimic.Nu putea sa mearga.Nimeni nu ar fi stat cu ea ,,,sa se chinuie cu ea toata viata.
A ramas singura in camera si s’a gandit mult.nu mai primea pe nimeni in vizita .Vroia pentru o perioada sa ramana singura cu gandurile ei.
A venit ora mesei.Mama ii aduce pe o tava mancarea,un pahar de apa si o scrisoare nesemnata.
-Uite asta a venit pe numele tau.Nu am desfacut-o.Stiu ca nu iti place sa umblu prin lucrurile tale.Vrei sa stau cu tine sa o deschizi?
-Nu.multumesc mult.
-Bine .Pofta buna.Sa ma strigi cand terimini.
-Bine,Mersi.
Usa se inchide.Scoate scrisoare si o citeste:
„Draga prietena,
Sunt eu.Imi pare rau pentru tot ce s’a intamplat.Parintii tai nu ma lasa sa te vizitez,spun ca din cauza mea s-a intamplat totul.Stiu ca am gresit si ca am avut o parte din vina pentru ce s’a intamplat.mi’ar placea sa te vad.”
Inchide scrisoarea,ia pixul si scrie pe plic.”Te iert,dar nu te uit.Puteai sa te gandesti si tu inainte sa faci asta.Sper ca esti sincera.”
Iar plange,plange si incearca sa inghita mancarea.Ia cutitul sa taie o portocala.Se ragandeste.Lasa cutitul jos si incepe sa scrie.rupe din cearceaf o fasie si si-o leaga in jurul gurii.Incepe sa o muste,ia cutitul si incepe sa isi faca rau.Sangele incepe sa se prelinga in jos spre podea,durerea este mare.Plange si musca cat de tare poate din bucata de cearceaf asa incat sa nu se auda nimic...Lesina.
Dupa o ora jumatate ,mama ei incepe sa se ingrijoreze,”De ce nu m’a strigat pana acum sa iau tava cu mancare?” „Ce se intampla?” .Urca sus.Radioul din camera fetei mergea.SE auzea muzica.Bate la usa si asculta.nu se aude nimic.Simtea un miros ciudat.Deschide usa ,aprinde lunima pentru ca nu se vedea nimic,era prea intuneric.Becurile se aprind si o imagine infioratoare impanzeste mintea femenii.Picioarele-i erau imbibate’n sangele ce ajungea pana aproape de usa iar fata era intinsa pe pat cu gura legata si cutitul infipt in palma.
-Nu plange mama,imi e mai bine aici......De ce nu ma auzi?.
Legistii vin,ridica trupul si il duc la morga orasului.
„mama ma auzi?ma vezi...O sa-ti intru’n vis la noapte.”
„-Ce faci?...uite te-am adus aici in parc...unde imi place mie sa merg.”
„-fata mea.De ce?”
„-Aici imi e mai bine mama.Nu sta suparata.Nu puteam sa te las sa porti povara asta toata viata.Nu puteam sa il leg pe el de mine.”
„-Pentru tine puteam sa suport orice.”
„-stiu mama,dar am preferat sa plec.Te iubesc dar nu puteam suporta sa mai stau atatia ani legata de pat.”
„Si eu te iubesc...Nu stiu ce sa iti spun,buzele-mi sunt legate”
„nu spune nimic.Cauta in sertarul de langa pat si vei gasi o cutie.Cheia e sub saltea.Scoate ce e acolo si lasa-i pe toti sa le vada.Plec.Nu sta suparata.mie imi e bine aici.Sunt cu bunica,iti transmite salutari.te iubesc!nu plange.”
„-stai.mai stai putin”
„-te iubesc!”
!!!!!!!!!!!!!!ce?!?.de ce m’am trezit.trebuia sa o visez in continuare,aveam sa ii spun atatea.
Se duce in camera fetei.Inca se simtea mirosul de clor ce a spalat sangele.se apropie de sertar,cauta cheia si scoate foile:
„nu`s povesti..alea in care de mana ne tineam”
„Da-mi un motiv sa ma mai zbat, invata-ma sa fiu soldat.”
„De ce eu?.Cu ce am gresit?Cum de am fost atat de naiva...?”
Asta scria pe toate cele 53 de biletele pe care le-a gasit mama ei.Pe pat,in fata de perna a gasit un alt bilet.
„Iarta’ma.Nu vreau sa ranesc pe nimeni.Nu pot sa mai stau asa.Sunt prea confuza,nu cred ca o sa imi revin vreodata.Multumesc celora ce mi’au fost alaturi si au suferit odata cu mine.Voi nu vedeti ,eu simt,simt cum ma ofilesc cu fiecare zi ce trece,fiecare secunda ce se scurge parca ma inteapa-n vene,parca simt mirosul mortii.Si ce daca mor?Probabil o sa’mi fie mai bine.Poate ca acolo gasesc lume mai buna,lume sa ma inteleaga,sa ma deschida ca pe o carte si sa ma citeasca,sa afle mai multe.E bine sa mori,parerea mea.Eu asta vreau...Asta voi face...ADIO...”
