marți, 31 august 2010

ultimele minute de vara,intaiul minut de toamna

Mi-am inceput ziua prin a spune La multi ani bro'! si-am continuat'o'n ploaie!
Mi'a placut ziua de astazi,a plouat ,am scapat de zilele alea calde de vara si de toooata agitatia din ultimul timp.
Vine toamna\:D/ si o sa fie bine.Pentru mine toamna inseamna liniste si relaxare.Imi place pentru ca ploua si ploaia te calmeaza.Abia astept sa stau cu capu lipit de fereastra seara si sa vad cum ploua,sa aud cum picaturile se zdrobesc de pamant si cum ma elibereaza de toate energiile negative,sa ma eliberez,sa evadez ,sa simt furnicaturi pe sira spinarii si sa ma treaca fiorii frigului.Sa'mi educ gandurile,sa'mi pun ordine'n sentimente,sa'mi sterg de praf principiile si sa mi le intaresc,sa'mi calculez gesturile,sa'mi recapat amintirile,sa plang si sa'mi eliberez asa partile rele.Nu ma vreau inger si nici demon,ma vreau pe mine si ma recapat privind spre ploaie.
Cand ploua nu exista rautate,toti se feresc sa nu se ude,se protejeaza unii pe altii si uita tot atunci.
M'am tot gandit zilele astea ce si cum sa fac si am ajuns la o concluzie :"sindromul omului cu rucsac si'a facut din nou aparitia in capul meu".
Il iau pe Blusz,ne facem bagajele si plecam.Stim noi unde plecam,acolo unde o sa ploua mereu,si-o sa ploua,si-o sa ploua...si noi o sa stam lipiti de geam noptile sa palavragim.Si ziua iesim si iar ne ploua.

Imi amintesc acum cativa ani,cand inca nu'l cunoscusem pe BLusz,eram in locu ala,iesisem pe'afara,singura..ma plimbam si a inceput sa ploua.La inceput erau cateva picaturi apoi s'a instalat si vantul care era din ce in ce mai puternic,ploaia venea din toate partile si lumea alerga dezorientata spre un foisor.Fara discriminari de genul varsta,sex,ca ne cunoastem,ca nu ne cunoastem aproape ca ne-am luat cu totii in brate si asteptam sa se linisteasca ploia.In dreapta un munte inaaalt in stanga un rau maaare cu o apa ce parea chinuita,si valurile ei se izbeau de marginile raului,zgomotul era puternic dar noi eram acum uniti si infruntam natura!Copacii se balansau de parca vroiau sa ne prinda si mai era un catel,care nu mai avea loc in foisor de noi.LAnga foisor la un metru era o troita se lipise de ea,sub minusculul ei acoperis in care incapea pe jumatate,statea cu o labuta in sus,sa si-o protejeze de ploaie.A fost asa frumos.Si de'asta tot acolo ma voi duce.E singurul lucru care imi place acolo,ploua.Si sin camera in care stau eu se vede cerul perfect!,se vede fiecare silueta a fulgerelor.Tuna de parca s'ar darama o casa si fulgerele lumineaza atat d eputernic incat pentru o secunda vezi tot orasul.

SI in seara asta mi-am amintit si cu atat mai mult am sa plec!O sa renunt la telefon si la internet pentru cateva zile de natura!

O sa ma intalnesc,si o sa am cu cine sa stau pe acolo,dar serile cu ploaie le stau cu Blusz!
Cand am sa dispar de pe mess,sa nu ma cauti!,sa'mi lasi mesaje,si mai vedem daca raspund.

luni, 30 august 2010

Hello...

Playground school bell rings...again
Rain cloud come to play...again
Has no one told you she's not breathing

Hello...

I'm your mind
Giving you someone to talk to

Hello...

If I smile and don't belive...
Soon I know I'll wake
From this dream
Don't try to fix me
I'm not broken

Hello...

I'm the lie
Living for you, so you can hide
Don't cry...
Suddenly I know I'm not sleeping

Hello...

I'm stïll here
All that's left of yesterday

sâmbătă, 21 august 2010

Tapinarii - Outro

Aseara m-am asezat pe vine
Si-am inceput sa-mi construiesc un castel
Nu-mi trebuia var,nu-mi trebuia jertfa si nu-mi trebuia caramida
Voiam un castel doar pentru mine
Am inceput sa-l construiesc
Baza am facut-o din idei iar zidurile din vorbe
La inceput nu am vrut ferestre pentru ca nu aveam curajul cu care sa le construiesc
Apoi am facut creneluri inalte pe care le-am modelat cu eu
Coridoarele lungi ma speriau la inceput dar am descoperit in ele iubirea
Un singur lucru am omis...sa ies
M-am uitat pe mine inauntru
Si-acum stau si incerc sa contruïesc ferestre

joi, 12 august 2010

din nou

Să încerci să îţi măsori umbra cu pasul.
Cînd venea vorba despre acea umbrelă, ne făceam cu toţii că plouă.
Amintirile mele de mult nu îmi mai aparţin.
Există nopţi cu lună plină cînd simtea cum pămîntul se învîrte în jurul soarelui.
Pînă să se nasca a ascultat pe toată lumea fără să scota un cuvînt.
Cît de nemuritori sîntem astăzi!
Era unul dintre cei foarte singuri care ştiau totul despre nimic.
Se scuza că nu are nici un motiv să trăiascăşi apoi se sinucidea caşi cum s-ar fi sinucis pentru totdeauna.
Moartea ne pune gresie în palme.
[:-j]


M'am reapucat de citit