joi, 12 august 2010

din nou

Să încerci să îţi măsori umbra cu pasul.
Cînd venea vorba despre acea umbrelă, ne făceam cu toţii că plouă.
Amintirile mele de mult nu îmi mai aparţin.
Există nopţi cu lună plină cînd simtea cum pămîntul se învîrte în jurul soarelui.
Pînă să se nasca a ascultat pe toată lumea fără să scota un cuvînt.
Cît de nemuritori sîntem astăzi!
Era unul dintre cei foarte singuri care ştiau totul despre nimic.
Se scuza că nu are nici un motiv să trăiascăşi apoi se sinucidea caşi cum s-ar fi sinucis pentru totdeauna.
Moartea ne pune gresie în palme.
[:-j]


M'am reapucat de citit

Niciun comentariu: