aiurea

Anii care au trecut nu mai pot sa revina:-<.
Imi vine sa urlu,sa tip cat ma tin plamanii si sa'mi formez un ocean doar din lacrimile mele.Vreau sa alerg,sa evadez,sa rup din mine...vreau sa dau iar culoare partilor mele negre din suflet,vreau sa uit ,sa renasc ,sa schimb trecutul.
Nu sunt asa,nu vreau sa ma protejez pe mine cand stiu ca ceilalti sufera,ori toti ori ei.
EU nu sunt ca voi,sa trantesc usile sa dau muzica tare si sa scap ,eu ma inchid in mine si plang.Si ce doare si mai tare este faptul ca nimeni nu observa.Sau cel putin nu observa cine ar trebui sa observe.


Ma urasc pentru ce am ajuns si nu pot sa fiu ca voi pentru ca asta ar presupune alte probleme.Cum o dai nu'i bine.
As vrea sa ma bazez pe invatat si dormit...dar nu pot,sunt multi factori ,multe ganduri care ma impiedica.Si fix ce vreau sa fac aia nu fac.


Nu fac altceva decat sa plang in fiecare seara si sa ma gandesc cum era inainte,cum e acum si cum ar fi fara...cat de tare m'a marcat chestia asta si cat de mult imi doresc sa nu se termine niciodata cu toate ca ma chinui mult si simt ca cedez...nu vreau sa se sfarseasca.Daca mi'as pune eu gandurile in ordine si as fi la zi in tot,as trece mai usor prin situatia asta.
Cred ca am ajuns in stadiul in care am nevoie de un psiholog.Dar nu.poate un prieten o sa ma ajute,sau o sa o fac singura.Deocamdata nu e bine deloc.