A fost odata...

A fost odata..acum vreo 3 ani.A fost o casa,o curte,o famile.
A fost o drama.
Este o drama.
E un sentiment tampit rau de tot,e o tristete care'ti provoaca lacrimi de fiecare data cand o invoci, uneori si involuntar.E o stare aiurea,e orice,un orice care te ravaseste la fiecare colt si in fiecare secunda.O situatie trista in care iti dai seama cat de mult poti sa iubesti pe cineva.SI totusi o situatie care nu vrei sa se termine.Ai nevoie de ea,ai nevoie sa supravietuiesti prin ea.
Multe ganduri negre imi invadeaza mintea in momente ca astea,dar sunt puternica sau cel putin incerc.
Ma mint singura cu chestia asta pentru ca stiu ca la cel mai mic pas negativ o sa explodez intr-o mare de lacrimi.
Nu vreau sa se termine si totusi vreau sa scap.MA gandesc la persoana aia...cineva spunea de egoism.Ca vrei o persoana langa tine pur si simplu pentru ca esti egoist,te gandesti la binele tau nu la binele ei.Nu stiu ce sa cred.
Uneori simt ca cedez.SI imediat ma gandesc la varianta "Singura",si imi revin.Prefer sa fac lucrurile alea grele si dureroase care imi macina toata sanatatea din simplu fapt ca iubesc prea mult.SI nu,nu o sa cedez.
ASta inseamna sa fiu tare?Nu stiu,nu pot sa imi explic.
Nu am cui sa ii explic,nu e nimeni.defapt sunt cativa dar poate nu sunt pregatita.
Introvertit,asta e cuvantul ce ma defineste.




Am fost zilele astea acolo,in casa aia,casa aia plina de amintiri frumoase.
Se vede ca au trecut 3 ani...Niciodata nu am avut imaginea aia in cap,nu am vazut niciodata o imagine asa ,mizerie ,haine aruncate,lucruri mutate,haos.
Nu mai e cum stiam,cum stiam camerele alea,patul,masa ,peretii,geamurile,atmosfera aia care te sufoca si pe care nu o apreciam.
abia asteptam sa ajung acasa,sa plec din locul ala,niciodata nu am luat in calcul.
Acum imi dau seama,copilaria mea acolo a fost frumoasa,imi dau seama cat de mult iubeam tot ce exista acolo fara sa'mi dau seama.
M'am abtinut sa nu plang,mi-am mascat lacrimile sa nu le vada nimeni.Mi-am mascat sentimentele si emotiile la cuvintele ce le auzeam.
"-TU le stii pe toate aici,stii multe"
"-ce bine era cand era ea aici"
O singura camera era parca neatinsa,semana cu ceea ce a fost candva.PAtul albastru,sifonierul cu oglinda,Masa,perdelele,jaluzelele,curatenie.

Am deschis un raft de pe hol.Sticla de aghiazma cazuta,paharele,farfuriile erau la fel.


Dar nu mai e nimic interesant,nu mai e aerul ala iubitor,nu inteleg nimic.

Astazi totu-mi pare schimbat
Mi-e atat de greu sa cred dar totusi e adevarat
Viata insa merge inainte
Tot ce simt acum mi-e atat de greu sa exprim in cuvinte.